Economia Romaniei
Economia României este o economie de
piață, conform Constituției din 1991. Conform acesteia, statul este obligat să
asigure libertatea comerțului și protecția concurenței
loiale.
În economia României acționează așadar legea cererii și a ofertei. La baza acesteia se află proprietatea privată
care trebuie protejată și garantată.
Principalele industrii
ale României sunt cea textilă și de încălțăminte, industria metalurgică, de
mașini ușoare și de ansamblare de mașini, minieră, de prelucrare a lemnului, a
materialelor de construcții, chimică, alimentară și cea de rafinare a petrolului.
O importanță mai scăzută reprezintă industriile farmaceutică, a mașinilor grele
și a aparatelor electrocasnice. În prezent, industria constructoare de mașini
(vedeți Dacia Logan) este foarte largă și este orientată înspre piață. Industria românească
de IT cunoaște
o creștere anuală constantă.
Puterea economică a
României este concentrată în primul rând pe producerea de bunuri de
către întreprinderile mici și mijlocii în industrii precum cea a mașinilor de
precizie, vehiculelor cu motor, industria chimică, farmaceutică, a aparatelor
electrocasnice și a îmbrăcămintei.
In 2006 România a reușit
să egaleze (la paritatea dolarului) PIB pe locuitor realizat în 1988. Față de
media europeană a produsului intern brut pe locuitor în 2007, de 26.208 de
dolari americani și de cea mondială, de 8191 de dolari, România
avea un nivel de 7523 de
dolari, aproape de 3,5 ori mai scăzut decât cel european și se afla sub nivelul
mediu mondial.
În anul 2009, economia subterană reprezenta circa o
treime din produsul intern brut al României, potrivit unor estimări ale
companiei A.T.
Kearney. Aproape
două treimi din aceste sume provin din munca la negru, iar restul din
nedeclararea veniturilor obținute.
Industrie
Principalele ramuri industriale sunt industria constructoare de
mașini, chimică, petrochimică, a materialelor de construcții, de prelucrare a
lemnului și industria ușoară.
În cadrul industriei constructoare de mașini se produc utilaje petroliere pentru
platforme de foraj terestru și marin la Ploiești, Târgoviște, Bacău, București și Galați, utilaje miniere la Baia Mare,Petroșani și Sibiu, mașini unelte la București, Oradea, Arad, Râșnov și Târgoviște, și produse ale
industriei de mecanică fină.
Tractoare se produc la Brașov, Craiova, Miercurea-Ciuc, iar alte mașini agricole la București, Piatra Neamț, Timișoara și Botoșani. Locomotive se produc la București și Craiova, vagoane la Arad,Caracal, Drobeta-Turnu Severin, autoturisme la Pitești, Craiova, Câmpulung-Muscel, autocamioane la Brașov troleibuze la București, nave maritime la Constanța, Giurgiu, Oltenița și aeronave la București, Bacău, Brașov și Craiova.
Tractoare se produc la Brașov, Craiova, Miercurea-Ciuc, iar alte mașini agricole la București, Piatra Neamț, Timișoara și Botoșani. Locomotive se produc la București și Craiova, vagoane la Arad,Caracal, Drobeta-Turnu Severin, autoturisme la Pitești, Craiova, Câmpulung-Muscel, autocamioane la Brașov troleibuze la București, nave maritime la Constanța, Giurgiu, Oltenița și aeronave la București, Bacău, Brașov și Craiova.
Înainte de 1990, România
producea peste 40.000 de tractoare pe an. În 2001, numărul lor
scăzuse la 5.300 de bucăți, iar în 2006 companiile autohtone au raportat fabricarea a 3.300 de
unități. După închiderea uzinei din Brașov, în 2007, producția
internă din domeniu s-a prăbușit, ajungând la numai câteva zeci de unități
anual, producția internă fiind realizată de Mat
Craiova și Mecanica
Ceahlău.
Industria electronică
și electrotehnică este
reprezentată prin întreprinderi amplasate în principal în București, Iași, Timișoara, Craiova, Pitești.
Industria chimică s-a dezvoltat în ultimele decenii
datorită existenței unei game largi de materii prime existente în țară:
cantități de sare, sulf, potasiu, lemn de rășinoase, stuf, gaz metan, produse
animaliere. Industria de prelucrare a sării s-a dezvoltat la Borzești, Băile Govora, Râmnicu
Vâlcea,
Târnăveni și Giurgiu. Acid sulfuric se produce la Baia Mare, Zlatna, Copșa Mică, Turnu
Măgurele,Valea
Călugărească și Năvodari.
Industria petrochimică produce cauciuc sintetic la
combinatele petrochimice de la Brazi și Borzești, mase plastice la Ploiești, Făgăraș, Brazi, Borzești, Pitești, fire și
fibre sintetice la Botoșani,Săvinești, Roman, Iași. Industria chimică și
industria celulozei și hârtiei sunt reprezentate prin numeroase centre în toată
țara. Se produc medicamente și produse cosmetice, coloranți, vopsele și
detergenți.
În cadrul industriei materialelor de
construcții se produce ciment, sticlă și articole din sticlărie, ceramică
pentru construcții, prefabricate, var. Principalele întreprinderi de ciment se
află la Bicaz,Brașov, Fieni, Comarnic, Turda. Sticlă se produce și se prelucrează la București, Mediaș, Târnăveni, Dorohoi, Turda, Avrig.
Industria de prelucrare a lemnului dispune de resurse forestiere
considerabile. În combinatele de prelucrare a lemnului se produc plăci
aglomerate, fibrolemnoase, furnire, placaje, mobilă. Cele mai importante
unități se află în zonele montane și submontane, la Suceava, Bistrița, Focșani, Pitești, Râmnicu Vâlcea, Târgu Jiu, Arad, Târgu Mureș, Reghin, Satu Mare, București, Brăila și Constanța.
Industriile ușoară si alimentară au tradiție în România, deoarece
există importante baze de materii prime autohtone. Importante sunt industria
bumbacului, industria de prelucrare a lânii, a confecțiilor si tricotajelor la
București, Botoșani, industria zahărului, a uleiurilor, a vinurilor, a
panificației.
Industria ușoară din România a fost afectată de contextul internațional.
Data de 1 ianuarie 2005 a adus pe plan mondial o masură preconizată încă din 1995: abolirea
totală a sistemului cotelor la importurile de textile.
Aceasta decizie a Organizației Mondiale a Comerțului, care a supravegheat
reducerea constantă a cotelor încă din 1995, când fusese semnat la Marrakech Acordul Textil și Vestimentar, înseamnă că toate țările
membre ale OMC își deschid porțile în fața importurilor nelimitate din Asia. Mai ales din China, care este principalul beneficiar al acestei măsuri economice.
Pentru România, această măsură reprezintă o dublă lovitură. În primul rând,
piața internă, deja sufocată de mărfurile chinezești, va fi aproape imposibil
de recucerit după această eliminare a cotelor de import.
În al doilea rând, exportatorilor români, pentru care Uniunea
Europeană era piața tradițională, cu o pondere de 85% din exporturile
de textile, le va fi din ce în ce mai greu să-și păstreze această piață de desfacere.
Numărul de angajați din industria textilă era de 360.000
în anul 2007, și a scăzut la 263.000 până august 2009, industria fiind puternic afectată de criza financiară.
Energie
Consumul de energie al României în anul 2005 a fost de
40,5 milioane tep (tone echivalent petrol), din care:
țiței și
derivați petrolieri
|
hidro și altele
|
||
36,4%
|
25,1%
|
22,4%
|
16,1%
|
Producția de energie electrică a României a fost de
aproximativ 62 TWh în anul 2006 la o putere
instalată de 17.630 MW. Din această producție, 58,09% a fost realizată pe bază
de combustibili fosili,
32,02% în hidrocentrale, 9,20% - nucleară și 0,68% -
alte surse convenționale.
Agricultura
România are o suprafață agricolă de 14,7 milioane de hectare,
dintre care doar zece milioane sunt ocupate cu terenuri arabile. După o
evaluare făcută în noiembrie 2008, aproximativ 6,8 milioane de hectare agricole
nu sunt lucrate.
Agricultura reprezintă 6% din PIB-ul țării (anul 2007), față de 12,6% în 2004. Circa trei milioane de români lucrează
în agricultură, aproximativ 30% din totalul persoanelor ocupate (august 2009), comparativ cu doar 4-5 procente în
țările occidentale. Agricultura României este departe de ceea ce se practică
în Europa atat ca producție, cât și ca tehnologie. Produsele „made in
România”sunt prezente în cantități mici pe piața externă, în timp ce importurile
cresc de la an la an, fostul grânar al Europei în perioada interbelică devenind
un importator net, pe anumite segemente - exemplele cele mai concludente sunt
carnea, fructele și legumele.
Din punct de vedere al mecanizării, în septembrie 2009 situația se prezintă astfel: România dispune de o dotare cu tractoare și utilaje
agricole printre cele mai slabe din Europa,
încărcătura pe fiecare tractor fiind de aproximativ 54 de hectare, comparativ
cu UE, unde media este
de numai 13 hectare. Parcul
intern de tractoare se ridică la circa 170.000 de unități, din care circa 80%
sunt îmbătrânite[12]. Spre deosebire de Occident, unde
tractoarele sunt considerate vechi la 3.000-4.000 de ore, în România
încărcătura pe tractor ajunge chiar și la peste 12.000 de ore de utilizare.
Problemele majore ale agriculturii din România sunt: lipsa unor investiții
majore în agricultură—nu atât din cauza lipsei fondurilor de finanțare, ci mai
degrabă din dificutatea accesării acestora—fărâmițarea pământurilor, litigiile
legate de proprietate și tehnologia precară[19]. Produsele românești nu corespund
întotdeauna standardelor de calitate ale UE, ceea ce și explică lipsa prezenței pe
piețele externe, în timp ce mărfurile din import au invadat rafturile
magazinelor autohtone.
Dintre companiile străine, au pătruns pe piața româneasca
giganți precum Smithfield Foods, cu investiții de câteva sute de
milioane de euro, Cargill, Bunge, Glencore, Lactalis și Meggle.
În anul 2007, peste 60% din culturile agricole au fost distruse de secetă,
iar România a obținut o producție de grâu de 3 milioane de tone, fiind
apreciată de specialiști drept cea mai mică din1940. În anul 2006, producția a fost de 5,52 milioane tone.
Recolta de cereale, fructe și legume: (mii de
tone)
An
|
2008
|
2007
|
2006
|
Grâu
|
7.144
|
3.044
|
5.520
|
Porumb
|
-
|
-
|
8.600
|
Floarea soarelui
|
1.159
|
547
|
-
|
Cartofi
|
3.649
|
3.712
|
-
|
Mere
|
325
|
362
|
-
|
Variaţia
regională
Date statistice salariul mediu/lună
pentru luna ianuarie 2009(net)
·
București 1840
·
Cluj Napoca 1453
·
Iaşi 1377
·
Constanţa 1355
Șomajul
În anul 2010, bugetul asigurărilor pentru șomaj
prevede un deficit de 1,376 miliarde lei, în condițiile în care se estimează
creșterea cheltuielilor pentru șomaj la 2,943 miliarde lei, iar veniturile
alocate se ridică la 1,566 miliarde lei.
2.
2009:
6,3% în iunie, cu 570.000 șomeri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu