Terra

Pământul (numit și Terra sau „Planeta albastră”) este în sistemul solar a treia planetă ca distanță față de Soare și a cincea ca mărime. Când desemnează planeta (și nu solul), cuvântul se scrie cu majusculă. Terra face parte dintre planetele interioare ale sistemului solar (planetele aflate în interiorul centurii de asteroizi). Este cea mai mare planetă telurică din sistemul solar, și singura din Univers cunoscută ca adăpostind viață (controverse legate de existența vieții extraterestre continuă să existe).
Terra s-a format acum aproximativ 4,57 miliarde (4,57×109) de ani, iar singurul ei satelit natural Luna, numită și Selena după zeița luniiSelene, a început să o orbiteze puțin timp după aceea, cu circa 4,533 miliarde (4,533×109) de ani în urmă1. Pentru comparație, vârsta calculată a Universului este de circa 13,7 miliarde de ani. Suprafața Pământului este acoperită în proporție de 70,8% de apă, restul de 29,2% fiind solid și "uscat". Zona acoperită de apă este împărțită în oceane, iar uscatul se subîmparte în continente.
De la formarea sa Pământul a trecut prin numeroase procese geologice și biologice majore, astfel încât toate urmele condițiilor sale inițiale au fost șterse. Suprafața exterioară a planetei Terra este împărțită în mai multe plăci tectonice, care de-a lungul timpului se deplasează unele față de celelalte. Miezul planetei este activ (fierbinte și lichid), fiind format din mantaua topită și miezul metalic, generator al câmpului magnetic. Condițiile atmosferice și de la suprafață, care au permis apariția vieții pe Terra, au fost la rândul lor influențate în mod decisiv de către diversele forme de viață. Acestea se află într-o balanță ecologică fragilă, în permanentă schimbare.
Între Terra și restul Universului există o permanentă interacțiune. Astfel, Luna este cauza mareelor. În afară de asta, ea a infuențat continuu viteza mișcării de rotație a Terrei. Toate corpurile din jurul globului terestru sunt atrase spre Terra, forța de atracție numindu-se gravitație, iaraccelerația cu care aceste corpuri cad în câmpul gravitațional se numește accelerație gravitațională (notată cu "g" = 9,81 m/s2). Se crede că motivul apariției oceanelor a fost o "ploaie" de comete din perioada timpurie a Pământului. Impacturile ulterioare cu asteroizi au modificat și ele mediul înconjurător într-o manieră decisivă. Schimbările de orbită ale planetei pot fi considerate răspunzătoare pentru glaciațiunile produse de-a lungul istoriei, care au acoperit suprafața terestră cu un strat de gheață. Terra nu are alți sateliți naturali în afară de Lună. Corpul ceresc Cruithne a fost calificat în mod greșit drept satelit al lui Terra, fiind în realitate un asteroid. Cruithne a fost descoperit în 1986; el urmează o orbită eliptică in jurul Soarelui, asemănătoare cu orbita Terrei, și care nu se apropie prea mult de ea. De pe Pământ orbita lui se vede în formă de potcoavă.

Caracteristicile orbitei
Afeliu	152.097.701 km (1,016 710 333 5 UA)
Periheliu	147.098.074 km (0,983 289 891 2 UA)
Axa semi-majoră	149.597.887,5 km (1,000 000 112 4 UA)
Axa semi-minoră	149.576.999,826 km (0,999 860 486 9 UA)
Circumferința orbitei	924.375.700 km (6,179 069 900 7 UA)
Prima viteză cosmică	7,9 km/s (pentru lansarea și plasarea pe orbită a unui satelit)
A Doua viteză cosmică	11,2 km/s (necesară pentru a părăsi definitiv Pământul)
A Treia viteză cosmică	13,6 km/s (necesară unui corp pentru a părăsi sistemul solar, pornind de pe Pământ)
Deviația orbitei	0,016 710 219
Anul sideral	365.256 366 zile (1.000 017 5 ani )
Perioada sinodică	n/a
Viteza deplasării pe orbită (mișcare de revoluție)	30,287 km/s (109.033 km/h)
Viteza medie a mișcării de revoluție	29,783 km/s (107.218 km/h)
Viteza minimă a mișcării de revoluție	29,291 km/s (105.448 km/h)
Înclinația orbitei	0 (7,25° față de Ecuatorul Soarelui)
Unghiul nodului ascendent (locul în care orbita intersectează planul elipticii)	348,739 36°
Unghiul periheliului	114,207 83°
Sateliți naturali	1 (Luna)